După amiaza era dedicată în întregime pregătirilor pentru incorporarea din ziua următoare.Intenţionasem de fapt s-o aştept pe mama,care îmi făcea bagajul înainte de toate plecările mele în excursii. Ceea ce însemna însă o plictiseală de cel puţin trei ore până la întoarcerea ei de la servici .,,Prea mult timp irosit degeaba,,-mi-am zis,va trebui să mă descurc şi singur de acum încolo,,.Am răsturnat pe pat toate lucrurile cumpărate de mama ,,pentru ziua cea mare,,şi m-am îngrozit cât de multe sunt şi ce mare este geanta de culoarea muştarului care va fi probabil îngrozitor de grea când se va umple.Având lista de obiecte obligatorii în mâna stângă ,încercam cu dreapta să aranjez lucrurile aruncate grămadă şi numărând dacă sunt suficiente, după cum scria pe hărtie.Ciorapi ,chiloţi,maiouri,ghete....se încurcă toate,nu le găsesc ,sunt amestecate,la naiba!,o iau de la capăt. Arunc totul iarăşi pe pat şi mă gândesc să schimb metoda : voi face pe pat grămăjoare pe categorii,le voi număra şi le voi aranja în geantă numai după ce vor fi completate exact cum se cerea pe listă.Cineva bate discret în uşă,iar eu dau drumul unui răcnet ,,Nu,,!Îmi închipui că la ora asta trebuie să fie acasă numai frăţiorul meu,Arik .Numai de ,,nudnicul,,acesta nu am nevoie acum,ca să mă bată la cap.Mai rag încă un ,,nu,,deşi ciocănitura în uşă nu s-a mai repetat.M-am încurcat la numărătoare încă o dată,fiindcă puştiul mi-a distras atenţia.Şi am pierdut tot interesul pentru împachetat,pur şi simplu nu mai am chef.Mai bine mă aşez pe fotoliu în faţa televizorului pe care nu-l deschid.Prefer să mă odihnesc şi să mai profit de câteva ore de linişte când pot fi singur cu mine însumi.Deci mâine voi pleca de acasă ,sper pentru totdeauna.Adică nu chiar definitiv,ca să nu mai trec pragul....Voi veni desigur în zilele libere,voi veni de sărbători,voi veni s-o văd pe mama.Da,pe mama întotdeauna am să vreau s-o văd.Ea este singura fiinţă a mea şi numai a mea din această casă.Colonelul nu mă înteresează,chiar dacă e soţul ei.Al doilea,nu şi tatăl meu.Şi-a făcut apariţia când eu aveam trei ani,avea şi un pretext solid.A luptat în acelaşi regiment cu tata,se pare că erau veri prin alianţă.El s-a oferit să-i aducă mamei vestea cea tristă atunci când tata a fost omorât într-o luptă ,pe motiv că în calitate de rudă se cuvenea ca să vină el.mai degrabă decât un străin.După aceea a tot venit... ,să condolieze,să ajute mai ştiu eu ce,până ce după vreun an jumate a rămas de tot. Soţul mamei mele ,iar pentru mine...unchiul.Deşi eram atât de mic, nu-mi plăceau amabilităţile rigide cu care el încerca să mă cucerească.Ciudat că mi-a rămas în memorie înfăţişarea tatălui meu adevărat ,de aceea nu am reuşit niciodată să-i spun ,,tată,,,nici atunci când m-a rugat mama.Am izbucnit în plâns şi i-am strigat furios :,,dar el nu este tata,nu,nu şi nu ! Mai târziu l-am strigat ,,unchiule Dudu,,şi cu asta nu am mai revenit la subiectul cu pricina.Îmi amintesc ce tare m-a durut atunci când mama mi-a povestit într-o zi că voi avea un frăţior în curând .Am întrebat-o :,,Şi el o să-ţi spună Ima ?- ,,Da,de ce nu,va fi copilul meu,la fel cum eşti şi tu.- Adică eu voi avea numai jumătate de mamă ? Am strigat şi am plâns. Aveam cinci ani şi patru luni,dar şi acuma simt la fel.Din clipa aceea am pierdut ,,ceva preţios,, siguranţa de sine,pe mama care nu mai era în întregime a mea,nu-i mai rămânea timp să mă răsfeţe,să mă ia în patul ei ca să-mi povestească o poveste înainte de a adormi . Nici în pat nu era loc pentru mine,căci îl ocupase colonelul,iar mai târziu şi frăţiorul Aric,atunci când urla nopţile.O dată am vrut să-l legăn eu ca să-l liniştesc şi s-o cruţ pe mama mereu nedormită. Atunci unchiul a sărit la mine ca un uliu,strigând - ,,să nu pui mâna niciodată pe el,, I-am întors spatele,m-am retras în camera mea şi ...l-am urât.De atunci nu am reuşit niciodată să-l mai îndrăgesc nici pe el,nici pe Aric.Bun,copilul nu are nici o vină,dar nu mi s-a ridicat mâna să-l mai ating,sau mai târziu ,să mă joc cu el.În fond el era mezinul răsfăţat de părinţii lui,iar eu eram ,,cel mare,, care se putea îngriji singur de persoana sa .Când Aric avea o bonă care îi fierbea mâncare,îl îmbrăca,îl ajuta la lecţii,îl plimba în parc,eu îmi rezolvam singur toate problemele.O dată bona a întrebat ce mâncare să încălzească pentru mine iar unchiul i-a luat vorba din gură mamei,spunând : ,,-nu te deranja ,Ioni este bărbat,are deja 9 ani,aproape 10.El îşi încălzeşte singur prânzul la cuptorul cu unde.L-am cumpărat special pentru băiat.Şi primeşte întotdeauna bani ca să-şi cumpere mâncare la chioscul şcolii.Crede-mă că eu plecam la şcoală cu o felie de pâine neagră unsă cu marmeladă,, Asta-i,nici atunci nu prea l-am iubit.Mama în schimb îmi punea zilnic în ghiozdan covrigi proaspeţi şi o bancnotă de 20 de şekeli.De fapt încep să-l înţeleg,dacă mi se întâmplă uneori să fiu oarecum obiectiv în ceea ce îl priveşte.Cu mine se poartă corect,ca şi cum aş fi fost un oaspete permanent al soţiei sale.Aric în schimb este copilul lui,pe el îl iubeşte cum şi tatăl meu m-ar fi iubit,dacă ar fi fost în viaţă şi m-ar fi crescut el în locul colonelului. Asta înţeleg abia acuma,când sunt mare ,aproape împlinesc 18 ani.Astăzi,când îl cheamă dimineaţa pe Aric la masă şi îl întreabă : ,,puişor,să-ţi fac un ouşor înainte de a ieşi la servici ? , mi se adresează şi mie :- Ioni,fă-ţi un ou ,hrăneşte-te înainte de plecare,,!Mă doare-n cot,tot ce m-a durut în copilărie pur şi simplu nu mai contează. .Iar despre asta nu am vorbit cu nimeni,nici cu mama.De ce era s-o necăjesc ?Şi de ce tocmai acuma m-a apucat să-mi amintesc de asemenea fleacuri ?A fost,a trecut,şi gata cu toate astea.De acum încolo o să-mi construiesc viaţa după placul meu.Mă apuc iarăşi de treabă,căci valiza stă goală şi cască ochii la mine în aşteptare să fie umplută.Mătur toate lucrurile de pe pat cu o singură mişcare a braţului ,împrăştiindu-le pe covor.Aşa,acuma le văd de sus şi mi-e mai uşor să le selectez. Iarăşi o bătaie în uşă,care se deshide înainte ca să răcnesc un ,,nu,,!energic.Spre surprinderea mea ,în locul lui Aric ,în prag stă domnul colonel în persoană.- Am încercat şi acum o oră să te vizitez,dar ai spus ,,nu,,deci am amânat vizita. Însă trebuia să intru ca să te ajut.Nu e prea uşor să-ţi pregăteşti prima sacoşă pentru incorporare,chiar dacă ai o listă în mână.Întreabă-mă pe mine,că am experienţă .Pe scurt,incerc să spun că vreau s-o facem împreună.De acord ?Am ezitat o fracţiune de secundă,apoi am făcut un gest prin care îl învitam în cameră.M-a mirat prezenţa lui aici,cu care nu eram obişnuit ,dar nu am făcut nici un comentariu.-Dacă vrei să mă ajuţi,poftim,nu mă opun.Am început de trei ori şi am tot luat-o de la capăt.Treaba este a naibii de plicticoasă.—Da,dar numai la început.Cu timpul te obişnuieşti cu acest ,,necaz,,care de fapt este cel mai mic.În armată trebuie să te obişnuieşti cu multe,însă până la urmă începe să-ţi placă.Unii chiar rămân în continuare şi îşi fac o carieră militară.- Ca tine,de pildă.... Începem ?- Da ,începem.Dă-mi mie lista şi eu îţi voi spune în ce ordine trebuie să pui lucrurile.Să ştii că nu –ţi lipseşte nimic,am fost cu mama prin magazine ca să cumpărăm lucrurile.Trebuie numai să numeri obiectele şi să le pui în geantă exact în ordinea cum îţi spun eu.Gata?Începem. Spre uimirea mea treaba a mers strună,într-o jumătate de oră terminasem ,iar Dudu a tras fermoarul.- Ei bune,am terminat.Merităm câte o bere amândoi după ce am fost atât de harnici şi pricepuţi.Pune geanta în colţ,ca să nu te împiedici de ea şi hai în salon ,la un pahar de vorbă comod.Îl urmez pe Dudu în salon şi nu-mi vine să cred că după atâţia ani cât am trăit sub acelaşi acoperiş,pentru prima oară vom sta de vorbă ca între oameni.Colonelul îmi ghiceşte gândul şi îl continuă : -,,uite aşa a venit timpul să stăm amândoi de vorbă ca între bărbaţi.,,- Până acuma am fost copil,de aceea nu ai discutat cu mine niciodată ?- Nu numai pentru asta. Să zicem că ai fost....un copil cam îndărâtnic.Nu m-ai lăsat să mă apropii de tine.Şi poate nu era numai vina ta,am fost şi eu un neândemânatic,lipsit de experienţă,poate cam milităros.Când s-a născut Aric ,am început să înţeleg şi câte ceva despre educaţie,însă cu tine am întârziat ,fiindcă ai devenit gelos pe un frate care ţi-a picat pe cap.Iar tu aveai nevoie de mama ta numai pentru tine,fără parteneri......Eu îl ascult, îl tot ascult şi constat că într-un fel are dreptate.După nişte clipe de tăcere ,i-am servit totuşi un răspuns: -Cred că amândoi eram cam geloşi ,chiar dacă în perioade diferite.Tu ai fost gelos pe mama la începutul căsniciei voastre, când eu eram cu totul de prisos între voi doi.Ulterior ai devenit tată,ţi-ai răsfăţat băiatul,iar asta te-a ajutat să înţelegi sentimentul mamei pentru mine.În orice caz,păcat că am trăit într-o continuă neânţelegere ,în timp ce puteam fi mai fericiţi cu toţii.Mai ales eu.....Dudu se ridică pentru a mai scoate o bere.Mă întrebă dacă mai vreau una ,dar sticla mea mai era aproape plină.Adevărul este că berea nu-mi place,e prea amară.Î-am arătat sticla ,m-a întrebat dacă nu-mi vreau nişte îngheţată în schimbul berii ,apoi s-a răzgândit,-nu nici îngheţata nu merge,acuşi se va întoarce mama flămândă şi o să cinăm cu toţii împreună.După aceea continuă discuţia noastră de unde am rămas :-Spune tu ,Ioni,în toţi anii din urmă am fost rău cu tine,chiar m-ai considerat străin ?-Nu rău, dar foarte îndepărtat,foarte reţinut.M-am simţit ca un apendice în casa asta.-Prostii,băiete,era casa părintească,a tatălui tău biologic,a mamei tale,iar eu m-am simţit deseori ca un intrus în lumea voastră.Pe tatăl tău l-am iubit,era nu numai rudă,dar şi prietenul meu cel mai bun.Am venit la voi cu cele mai bune intenţii,ştiam cât de grea este situaţia unei femei rămasă peste noapte singură cu un copil mic.Restul a venit de la sine,cu timpul.Tu erai prea mic ca să-ţi explicăm.Şi nici nu m-ai acceptat, m-ai respins cu îndărătnicie.De zeci de ori am vrut să te adopt,dar mama ta nu a fost de acord să-ţi schimbe numele tatălui care ţi-a dat viaţă.Aşa dar ,m-am retras şi te-am lăsat să creşti în voia ta.Tu nu ştii de cât timp visez la o discuţie sinceră cu tine,ca să mă pot explica.Aşa cum am iubit-o pe mama ta,te-aş fi iubit şi pe tine,numai dacă m-ai fi lăsat.- Dacă tot am ajuns la capitolul ,,amintiri,,atunci află că a existat un moment în ultimii ani când puteam să ne împrietenim .Mai ţii minte ziua aceea când ai venit să mă eliberezi din arestul poliţiei ?Colegii mei s-au îmbătat cu bere (ichsa !),au spart o vitrină şi au ,,deranjat liniştea publică,,-după cum spunea poliţistul care ne-a umflat-,iar tu ai intrat vârtej la comandant şi ai tunat : Ce a făcut băiatul meu,că de ieri nu s-a întors acasă ?A spart o bancă ? Dacă zici că a băut cu ceilalţi ,ia să văd ce grad de alcoolemie i-aţi găsit,,Într-o clipă aţi citit amândoi rezultatul unde se vedea că eu nu băusem nimic.—Atunci de ce îl ţii aici,vrei s-o omori pe nevasă-mea ?-Aşa ai tunat şi ai fulgerat câteva minute ,timp în care ofiţerul de poliţie a anulat dosarul meu,după care am plecat acasă.În maşină te-ai mai calmat,iar înainte de a intra în casă mi-ai vorbit însfârşit după o lungă pauză.Mi-ai cerut să nu mă mai înhăitez cu băieţi care beau alcool,iar eu am promis.Pe urmă ai spus- bine ,te cred.Vom povesti mamei că ai plecat cu un prieten până la Marea Moartă şi îi ceri scuze că ai uitat s-o anunţi.Treaba cu poliţia rămâne secretul nostru.,,Ştii ceva unchiule,m-a impresionat faptul că nu m-ai turnat la mama,şi nici cu mine nu ai mai vorbit despre asta.Dar ai devenit şi mai aspru ca până atunci,iar eu m-am ferit din calea ta ,ca să stau cât mai departe.Aşa că am ratat ocazia atunci de a ne împrieteni. Păcat.!- Află Ionathan,că eu nu sunt ,,turnător,,şi nu i-am suflat mamei un cuvânt despre toată treaba aia urâtă.Însă dacă ea nu ştia,m-am simţit obligat să te supraveghez eu,de aceea ţi s-a părut că sunt mai urâcios ca de obicei. Acuma chiar e cazul să încheiem discuţia despre momentele acelea neplăcute.Gata !- Dacă zici ,,gata,,atunci ia-mi şi berea asta groaznică , sunt convins că bărbaţii o beau ca să se autopedepsească pentru o vină ascunsă.Dudu râse cu poftă şi îmi luă berea ca s-o termine el.Tocmai bine în clipa aceea au intrat mama cu Aric,încărcaţi cu sacoşe de la supermarket.Cu un gest teatral frăţiorul a pus în mijlocul mesei de sufragerie un platou cu un tort de ciocolată.--,,Cină festivă...strigă el ,stăm cu toţii la masă în cinstea lui Ioni...Mâine nu merg la şcoalăăă...sunt învoit ...îl conducem pe fratele meu la armatăăăă !--Ia strigă mai încet ! se răsti mama la el.Îl conducem,bine,şi ?Mare bucurie pe mine ! Am observat că nu lipsea mult să izbucnească în lacrimi.--Hai Imale,ce s-a întâmplat,doar nu plec în Himalaia !Sâmbăta viitoare primesc prima învoire şi tot la tine mă întorc .Ce atâta vorbă pentru un pic de servici militar ?Împreună cu toţi colegii de clasă,voi fi pe undeva pe aproape.Şi totul durează numai trei ani....Poate ar fi mai bine să nu mă conduci mîine dimineaţa până la Bacum.E departe,o să dureze multe ore încorporarea, cu toate formalităţile ,păcat să te oboseşti. –Adică,vrei să spui să nu te conduc ?? Toţi copiii vin cu toată familia ,indiferent cât timp durează,iar eu să rămân acasă ?--Mamă,dar nici eu nu voi fi sigur,fără familie...Mă va conduce ... tata şi Aric.Băiatul trebuie să vadă ce se întâmplă acolo,doar vine şi el la rând ...acuşi.Mai întâi nu am înţeles de ce s-a făcut aşa o tăcere în jurul meu.Mama continua să lăcrimeze,deşi zâmbea în acelaşi timp.Dudu s-a apropiat de mine şi m-a bătut pe umăr,bărbăteşte.Numai puştiul a bătut din palme,răzând :-mâine eu am zi liberă ,nu merg la şcoală ! plecăm cu toţii în excursie la Bacuuum !!!Şi Ioni vine cu noi !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu