Hedi S. Simon

O viaţă dedicată unei pasiuni
                     Hedi S.Simon

Motto :
,,Gazetarul este istoricul clipei,,
                               Albert Camus

În primii ani după încetarea Celui de-al Doilea Război Mondial,o dată cu bucuria supravieţuirii ,abia scăpată de spaima bombardamentelor,a discriminării rasiale şi a pericolelor care pândeau din toate părţile,omenirea răsuflând uşurată în speranţa unei reânvieri,a căzut din nou în capcana foametei,lipsei de locuinţe ,a mijloacelor de existenţă.Aşa au fost anii 1945-1950 în toată România ; aşa a fost şi la Iaşi -,,dulcele târg,,moldovenesc,care a lăsat atâtea amintiri evreilor,pe cât de grele,pe atâta de frumoase.
În acea perioadă,un tânăr-aproape adolescent-,orfan de tată şi cu o mamă luptând cu greutăţile vieţii pentru a-şi creşte singură cei doi copii, a hotărât să înfrunte viaţa cu propriile puteri,găsind un loc de muncă care să-i asigure independenţa materială. Era în anul 1947,când tânărul I.Stiru,pasionat de sport ,având şi o ,,pană,,bună,a început să trimită reportaje sportive la publicaţia ,,Moldova liberă,,care au fost acceptate şi trimise la publicare.Astfel,tânărul abia eliberat de strâmtoarea adolescenţei a devenit corespondent sportiv la vârsta de ...numai 17 ani. Ziarul ,,Opinia,,al cărui director –vestitul ziarist C.R.Giulea—nu numai că i-a publicat reportajele,dar le-a şi plătit !Atât aprecierea direcţiunii şi a cititorilor,cât şi obţinerea statutului de angajat permanent cu salar,a constituit încurajarea necesară oricărui începător,care astfel îndrăzneşte să colaboreze  fructuos şi cu alte publicaţii.
Urmează perioada în care  pe lângă munca la ziar tânărul corespondent dedică timp şi studiilor,obţinând diploma de absolvent al Facultăţii de Istorie a Universităţii ,,AL.I.Cuza,,din Iaşi.Dar a continuat să lucreze în presă,având diferite funcţii,de redactor şi secretar de redacţie la cotidienele ,,Moldova liberă,,-Opinia,,- Flacăra Iaşului,,colaborând în permanenţă şi la revistele ,,Cronica,,şi ,,Convorbiri literare,,
În toată perioada sa de activitate în presa ieşeană,adică 1947-1976,domnul I.Ştiru a cunoscut şi a lucrat împreună cu persoane ilustre,intelectuali de seamă din Iaşi şi nu numai.Aflăm despre mulţi dintre aceştia în cartea sa editată în 2006 sub titlul ,,Cu haina ruptă şi pantaloni de aceeaşi culoare,,
Prima parte a acestui volum se dedică în întregime foştilor colegi şi prieteni de o viaţă.Fiecare este creonat cu un penel de pictor ,astfel ca cititorul să afle nu doar despre simpla sa existenţă,dar să ,,vadă,, şi portetul fizic însoţit de calităţile spirituale ale acestora.Lucru important în mod deosebit pentru cititorii care nu au trăit la Iaşi ,primind acest dar de la autor şi anume ,de a face cunoştinţă cu lumea culturală ieşeană din anii aceia. Am reţinut desigur descrierea multor persoane interesante din anturajul autorului,mă mulţumesc însă să amintesc doar două,poate cei mai importanţi în viaţa autorului cărţii.Este vorba despre St.Gruia,un gazetar distins,care printre altele a fost şeful secţiei ,,Actualităţi ,,la Studioul de Radio Iaşi.Dar înainte de toate St.Gruia a avut calitatea de a fi fratele mai mic al lui I.Ştiru,care a ajuns să-şi continue activitatea jurnalistică în Israel,dar nu pentru mult timp : o boală nemiloasă l-a răpit familiei şi muncii sale pe care o iubea.Autorul cărţii o povesteşte cititorului în mod reţinut,fără a deveni patetic.Durerea se găseşte ascunsă adânc între faldurile sufletului.
Al doilea personaj care iese în evidenţă a fost G.Paul (Goldsmidt),fotoreporterul nelipsit şi indispensabil redacţiei,prieten personal al domnului I.Ştiru ,,de la tinereţe pân-la bătrâneţe,,Şi acesta şi-a continuat activitatea în Israel,în oraşul Haifa,unde şi-a păstrat faima de ,,artist,,în meseria sa.
În 1976 dl.Ştiru face alya în Israel,aici se reântălneşte cu mulţi dintre vechii amici din Iaşi despre care a povestit la începutul volumului,continuându-le povestea vieţii până la capăt.În primii ani după alya,autorul este nevoit –din motive materiale-să lucreze într-un domeniu cu totul străin personalităţii sale,ocupând postul de funcţionar la o instituţie,care îi asigură un salar şi o pensie.Dar imediat după pensionare,dl.Ştiru se întoarce la prima sa ,,dragoste,, : la ziaristică şi literatură.Lucrează la revista ,,Facla,,-,,Revista mea,,-ziarul ,,Viaţa noastră,,.Cu sete,pentru a recupera anii pierduţi,scrie reportaje sportive,ştiri externe,interviu, actualitate,cronică teatrală,jurnale de călătorie....În prezent,dl.I.Ştiru,scrie la ,,Revista Magazin,, şi la ziarul ,,Jurnalul Săptămânii,,.Totodată,în ultimii ani a publicat patru cărţi,care au trezit interesul cititorilor şi a criticii literare ,obţinând şi Premiul la Salonul internaţional de carte în România -2006.Cele patru volume amintite mai sus au apărut sub următoarele titluri :,,-Un israelian în jurul lumii,,--,,-Din nou prin lume,,-,,Cu haina ruptă şi pantalonii de aceeaşi culoare,,
-,,Somnul de după amiază al Atlanticului,,
Aici trebuie să fac o întrerupere a relatării pentru a aminti despre un eveniment fericit din viaţa sărbătoritului nostru,a lui I.Ştiru,care a ajuns la al cincizecilea an de muncă jurnalistică neto,fără a ţine cont de anii activităţii funcţionăreşti.Dar înainte de toate celălalte,nu pot trece peste anul 1981,când dl.I.Ştiru s-a căsătorit cu iubirea vieţii sale,doamna Evita- o cercetătoare ştiinţifică recunoscută în domeniul chimiei, care este,,femeia puternică în spatele bărbatului renumit,,.Am avut plăcerea s-o cunosc o dată pe această doamnă şi am înţeles că amândoi ---soţii Ştiru—sunt un caz fericit de soţi care se potrivesc din toate punctele de vedere : cultură, interes pentru sport şi plăcere deosebită pentru a călători şi cunoaşte lumea.Ei au făcut împreună acele minunate călătorii la care ,,participăm,,şi noi ,cititorii,în  cărţile lui I.Ştiru,aflând cât de frumoasă,cât de superbă este lumea noastră.Nu pot să închei fără a cita pe domnul Nelu Marian de la Studioul de Radio Iaşi :,, Ştiru nu împlinise 20 de ani când a început să mănânce ziaristica împreună cu pâine,de multe ori în loc de pâine.Cronica sportivă şi cronica literară,cronica externă şi cronica dramatică,secretariat de redacţie,tot !Nimic din ce e în ziaristică nu-i e străin.....Ştiru nu poate trăi fără ziaristică....Ziaristica nu poate trăi fără Ştiru.,,
Am scris foarte pe scurt câteva informaţii despre un om care şi-a dedicat 50 de ani din viaţă marii sale pasiuni pentru jurnalistică şi a împărtăşit cu noi,cititorii,tot ce a ,,revăzut prin pânza vremii,,Nu am avut mai multe informaţii,decât ceea ce am citit din cartea ,,Cu haina ruptă şi pantalonii de aceeaşi culoare,,ca şi din povestirile unei bune şi vechi prietene,doamna Malvina Goldsmidt,soţia defunctului G.Paul Goldsmidt, fotoreporterul la Flacăra Iaşului şi amicul domnului Ştiru.Uite aşa se potrivesc lucrurile,toţi se cunosc cu toţi,precum evreii se înrudesc între ei,chiar dacă o află abia ...către sfârşit.
Rămâne ca data viitoare,când voi scrie despre dl.I.Ştiru la aniversarea a 60 de ani de activitate,să fiu mai informată şi mai explicită.