Piaţa Romană răsuna de glasurile vesele ale câtorva sute de studenţi.
Ciripitul vesel al fetelor nu putea fi acoperit de replicile vocilor îngroşate
ale colegilor – aproape bărbaţi- ,dar nici de huruitul ascuţit al autobuzelor
care stopau în staţia din apropierea Academiei de Ştiinţe Economice.Dar nu,pe
vremea când a început acţiunea acestei povestiri ,această instituţie era
cunoscută sub denumirea prescurtată de ,,I.S.E.P.,,Adică,tot ştiinţe economice
se învăţau aici.Pe scurt,suntem în toamna anului 196...,în primele zile ale
anului de învăţământ.
Tinerii se adunau grupuri-grupuri,în special bobocii, fericiţii timizi care
şi-au găsit recent numele pe lista celor reuşiţi la examenul de
admitere.Semânau cu pinguinii lipiţi unii de alţii pentru a se apăra de
cumplitul ger arctic sau de duşmani potenţiali , în cazul de faţă de privirile curioase sau ironice ale ,,celor
mari,,ca şi de aerul de superioritate cu care îi măsurau de la o distanţă
respectabilă. Unul singur dintre studenţii cu vechime s-a apropiat de noii
veniţi,cu o figură binevoitoare şi mâna
întinsă.
-- Sunt Dan Ţuk,din anul III. Haideţi să ne cunoaştem,doar suntem colegi !
Tinerii ,după o clipă de ezitare ,s-au prezentat unul după altul,bucuroşi
că deja au legat cunoştinţe printre studenţii cu vechime,că atât de repede au
fost acceptaţi. Dan era o apariţie
plăcută şi utilă pentru începători cum
erau ei .Fetele l-au acceptat pe loc,deoarece înainte de orice tânărul era o
prezenţă deosebit de agreabilă. Mai mult,era un ,,bărbat bine,,în toată
legea.Înalt, alură sportivă,un şaten cu ochi verzi,putea fi considerat chiar
frumos.Şi pe lângă asta era atât de amabil cu toată lumea, în special cu
fetele,dând fiecăreia impresia că tocmai ea este ,,cea mai...,, şi numai ei i
se adresează.Tot aşa şi băieţii concurau pentru prietenia lui Dan, iar în
primele două săptămâni a devenit ,,şeful
bobocilor,,.El s-a oferit să-i îndrume în viaţa studenţească, le explica unde
sunt sălile de studiu,unde se ţin cursurile şi seminariile,dar mai ales le
povestea despre profesori. Ca să ştie ce trebuia ştiut despre fiecare, cine
este mai îngăduitor,cine mai pretenţios sau chiar sever. Tot Dan a fost acela
care i-a condus pe bobocei la cinematografele bucureştene, la cofetării sau la
o bere-cu băieţii.
Într-un cuvânt,nu degeaba l-au poreclit colegii din anul III--,,Cloşca cu
pui,,.La sfârşitul primului semestru ,înainte de examene,Dan a cerut la rândul
său un ajutor de la ,,puişorii,,săi : avea nevoie să i se copieze diferite
texte ,pe care el trebuia să le aprofundeze pentru lucrarea scrisă. Evident că
s-au oferit toţi.Ce nu făceau ei pentru amicul lor ?După aceea înainte de
fiecare examen făceau acelaşi lucru,copiau texte întregi pentru Dănuţ Ţuk,
numai cei cu scris frumos şi citeţ.După
vacanţe primeau întotdeauna invitaţii generoase la câte o masă festivă,sau la
un spectacol.Dan era mulţumit că a mai trecut cu bine un an universitar,iar
prietenii mai tineri erau fericiţi să fi contribuit la succesele sale.După
absolvire Dan a învitat o mulţime de colegi la un mic banchet care a avut loc
la restaurantul ,,Pescăruşul,,din parcul Herăstrău.Nu au lipsit de la petrecere
nici puişorii lui Dan,care acuma nu mai erau ,,boboci,,ci absolenţi ai anului
III.La sfârşitul petrecerii s-au îmbrăţişat,şi-au strâns mâinile,fetele au
lăcrimat,rămânând ca să nu piardă legătura,fiindcă prietenia lor nu se va opri
o dată cu acest moment.Cel mai afectat de această despărţire a fost Andu
Pietraru,amicul cel mai apropiat de Dan,acela care îi făcea cele mai multe
copii după materialele diferite din biblioteca universitară.Ba îi făcea şi
traduceri din engleză,iar Dan îi spunea deseori că tocmai aceste lucrări l-au
ajutat cel mai mult în toţi anii.Dar într-o zi o să-i prindă bine şi lui Andu
că s-a străduit atâta copiindu-i textele
,mai ales că el Dan,se va revanşa faţă de el la timpul potrivit.
A mai trecut un an ,a trecut încă unul.Dan Ţuk nu a mai venit pe la
facultate ca să-şi vadă colegii .Într-una din zile,într-o pauză,erau
împrăştiaţi pe culoar,când un aparat de radio deschis de cineva a transmis o
emisiune economică pe care toţi erau
intereasaţi s-o asculte. Cu atât mai mult ,cu cât şi-au dat seama că vocea
cunoscută a crainicului era a prietenului lor comun Dănuţ. În liniştea care s-a
instalat pe tot coridorul,cineva a izbucnit cu câteva vorbe usturătoare
:,,Descurcăreţ mai era tipul acesta.A trecut toţi anii de studii copiind şmechereşte la toate examenele.Mereu
era pregătit cu foi întregi pe care avea întreaga materie la toate obiectele,
nu cu simple fiţuici cum mai obişnuiesc uneori
să ducă pe ascuns studenţii .Pe el nu l-a prins niciodată nici un
profesor,cică era simpatic,chiar şi doamnele îl îndrăgeau şi niciodată nu l-a
bănuit nimeni. Uite,cu ,,cinstea,, asta se reuşeşte bine în viaţă.Îşi face omul
stagiul la radio,ce să zic...! După acest discurs prietenii lui Dan au îngheţat
de surpriză,apoi au înţeles de unde veneau foile cu materia pentru copiat.Timp
de trei ani,chiar ei le-au scris pentru dragul lor Dan Ţuk.
Pe urmă şi ei au absolvit şi s-au împrăştiat,fiecare cu soarta lui : unii
au plecat la ţară să-şi facă stagiul.Alţii,ca Andu Pietraru a ajuns în Israel.O
perioadă a luptat cu viaţa,ca orice nou venit,a trecut şi prin războiul din
Liban.Pe urmă lucrurile s-au aranjat .A găsit un servici bun ca economist ,s-a
însurat cu o fată drăguţă,profesoară de istorie,şi-au cumpărat casă.
Serile îi plăcea să urmărească ştirile de la ora 9,ca să afle ce s-a mai
petrecut în ziua aceea.Deodată atenţia i-a fost atrasă de o şedinţă în
parlament.Primul Ministru a anunţat că şeful Comisiei financiare a
parlamentului a demisionat din motive de boală,iar ca să nu creeze un gol
într-un domeniu atât de important , domnia sa numeşte imediat în locul acestuia
pe deputatul domnul prof. Dr.Dan Zucher pe postul vacant . Când acesta s-a ridicat să rostească
prima cuvântare în noua funcţie, Andu l-a recunoscut pe colegul său de
facultate pentru care nu o dată traducea pagini întregi din revistele de
specialitate în engleză.
-Oare cine ţi-a mai făcut foile pentru examenul de
doctorat,descurcăreţule ? – a vorbit Andu cu sine însuşi.
-Ce ai spus ?l-a întrebat soţia mirată că vorbea
singur,cu propria persoană.
-A,nimic,chiar nimic !O amintire din altă viaţă.
Fiecare îşi are fantomele sale ; eu am crezut cândva că am un prieten.
Dar , se mai înşală omul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu