Descurcăreţul

Piaţa Romană răsuna de glasurile vesele ale câtorva sute de studenţi. Ciripitul vesel al fetelor nu putea fi acoperit de replicile vocilor îngroşate ale colegilor – aproape bărbaţi- ,dar nici de huruitul ascuţit al autobuzelor care stopau în staţia din apropierea Academiei de Ştiinţe Economice.Dar nu,pe vremea când a început acţiunea acestei povestiri ,această instituţie era cunoscută sub denumirea prescurtată de ,,I.S.E.P.,,Adică,tot ştiinţe economice se învăţau aici.Pe scurt,suntem în toamna anului 196...,în primele zile ale anului de învăţământ.

Tinerii se adunau grupuri-grupuri,în special bobocii, fericiţii timizi care şi-au găsit recent numele pe lista celor reuşiţi la examenul de admitere.Semânau cu pinguinii lipiţi unii de alţii pentru a se apăra de cumplitul ger arctic sau de duşmani potenţiali , în cazul de faţă  de privirile curioase sau ironice ale ,,celor mari,,ca şi de aerul de superioritate cu care îi măsurau de la o distanţă respectabilă. Unul singur dintre studenţii cu vechime s-a apropiat de noii veniţi,cu o figură binevoitoare şi  mâna întinsă.

-- Sunt Dan Ţuk,din anul III. Haideţi să ne cunoaştem,doar suntem colegi !

Tinerii ,după o clipă de ezitare ,s-au prezentat unul după altul,bucuroşi că deja au legat cunoştinţe printre studenţii cu vechime,că atât de repede au fost  acceptaţi. Dan era o apariţie plăcută şi utilă  pentru începători cum erau ei .Fetele l-au acceptat pe loc,deoarece înainte de orice tânărul era o prezenţă deosebit de agreabilă. Mai mult,era un ,,bărbat bine,,în toată legea.Înalt, alură sportivă,un şaten cu ochi verzi,putea fi considerat chiar frumos.Şi pe lângă asta era atât de amabil cu toată lumea, în special cu fetele,dând fiecăreia impresia că tocmai ea este ,,cea mai...,, şi numai ei i se adresează.Tot aşa şi băieţii concurau pentru prietenia lui Dan, iar în primele două săptămâni  a devenit ,,şeful bobocilor,,.El s-a oferit să-i îndrume în viaţa studenţească, le explica unde sunt sălile de studiu,unde se ţin cursurile şi seminariile,dar mai ales le povestea despre profesori. Ca să ştie ce trebuia ştiut despre fiecare, cine este mai îngăduitor,cine mai pretenţios sau chiar sever. Tot Dan a fost acela care i-a condus pe bobocei la cinematografele bucureştene, la cofetării sau la o bere-cu băieţii.

Într-un cuvânt,nu degeaba l-au poreclit colegii din anul III--,,Cloşca cu pui,,.La sfârşitul primului semestru ,înainte de examene,Dan a cerut la rândul său un ajutor de la ,,puişorii,,săi : avea nevoie să i se copieze diferite texte ,pe care el trebuia să le aprofundeze pentru lucrarea scrisă. Evident că s-au oferit toţi.Ce nu făceau ei pentru amicul lor ?După aceea înainte de fiecare examen făceau acelaşi lucru,copiau texte întregi pentru Dănuţ Ţuk, numai cei cu scris frumos  şi citeţ.După vacanţe primeau întotdeauna invitaţii generoase la câte o masă festivă,sau la un spectacol.Dan era mulţumit că a mai trecut cu bine un an universitar,iar prietenii mai tineri erau fericiţi să fi contribuit la succesele sale.După absolvire Dan a învitat o mulţime de colegi la un mic banchet care a avut loc la restaurantul ,,Pescăruşul,,din parcul Herăstrău.Nu au lipsit de la petrecere nici puişorii lui Dan,care acuma nu mai erau ,,boboci,,ci absolenţi ai anului III.La sfârşitul petrecerii s-au îmbrăţişat,şi-au strâns mâinile,fetele au lăcrimat,rămânând ca să nu piardă legătura,fiindcă prietenia lor nu se va opri o dată cu acest moment.Cel mai afectat de această despărţire a fost Andu Pietraru,amicul cel mai apropiat de Dan,acela care îi făcea cele mai multe copii după materialele diferite din biblioteca universitară.Ba îi făcea şi traduceri din engleză,iar Dan îi spunea deseori că tocmai aceste lucrări l-au ajutat cel mai mult în toţi anii.Dar într-o zi o să-i prindă bine şi lui Andu că s-a străduit atâta  copiindu-i textele ,mai ales că el Dan,se va revanşa faţă de el la timpul potrivit.

A mai trecut un an ,a trecut încă unul.Dan Ţuk nu a mai venit pe la facultate ca să-şi vadă colegii .Într-una din zile,într-o pauză,erau împrăştiaţi pe culoar,când un aparat de radio deschis de cineva a transmis o emisiune economică pe  care toţi erau intereasaţi s-o asculte. Cu atât mai mult ,cu cât şi-au dat seama că vocea cunoscută a crainicului era a prietenului lor comun Dănuţ. În liniştea care s-a instalat pe tot coridorul,cineva a izbucnit cu câteva vorbe usturătoare :,,Descurcăreţ mai era tipul acesta.A trecut toţi anii de studii  copiind şmechereşte la toate examenele.Mereu era pregătit cu foi întregi pe care avea întreaga materie la toate obiectele, nu cu simple fiţuici cum mai obişnuiesc uneori  să ducă pe ascuns studenţii .Pe el nu l-a prins niciodată nici un profesor,cică era simpatic,chiar şi doamnele îl îndrăgeau şi niciodată nu l-a bănuit nimeni. Uite,cu ,,cinstea,, asta se reuşeşte bine în viaţă.Îşi face omul stagiul la radio,ce să zic...! După acest discurs prietenii lui Dan au îngheţat de surpriză,apoi au înţeles de unde veneau foile cu materia pentru copiat.Timp de trei ani,chiar ei le-au scris pentru dragul lor Dan Ţuk.

Pe urmă şi ei au absolvit şi s-au împrăştiat,fiecare cu soarta lui : unii au plecat la ţară să-şi facă stagiul.Alţii,ca Andu Pietraru a ajuns în Israel.O perioadă a luptat cu viaţa,ca orice nou venit,a trecut şi prin războiul din Liban.Pe urmă lucrurile s-au aranjat .A găsit un servici bun ca economist ,s-a însurat cu o fată drăguţă,profesoară de istorie,şi-au cumpărat casă.

Serile îi plăcea să urmărească ştirile de la ora 9,ca să afle ce s-a mai petrecut în ziua aceea.Deodată atenţia i-a fost atrasă de o şedinţă în parlament.Primul Ministru a anunţat că şeful Comisiei financiare a parlamentului a demisionat din motive de boală,iar ca să nu creeze un gol într-un domeniu atât de important , domnia sa numeşte imediat în locul acestuia pe deputatul  domnul  prof. Dr.Dan Zucher pe postul  vacant . Când acesta s-a ridicat să rostească prima cuvântare în noua funcţie, Andu l-a recunoscut pe colegul său de facultate pentru care nu o dată traducea pagini întregi din revistele de specialitate în engleză.

-Oare cine ţi-a mai făcut foile pentru examenul de doctorat,descurcăreţule ? – a vorbit Andu cu sine însuşi.

-Ce ai spus ?l-a întrebat soţia mirată că vorbea singur,cu propria persoană.

-A,nimic,chiar nimic !O amintire din altă viaţă. Fiecare îşi are fantomele sale ; eu am crezut cândva că am un prieten.

Dar , se mai înşală omul...