O vizită de zile mari
Hedi S.Simon
Acum zece minute şi-a luat zborul avionul prezidenţial al Statelor Unite ale Americii ,având la bord un oaspete deosebit care ne-a onorat în ultimele trei zile cu o vizită ,,de zile mari,,-domnul Preşedinte Barac Obama. A venit la noi nu în prima sa cadenţă şi nu înaintea alegerilor pentru a doua .Vreau să cred că de data asta ne-a călcat pragul un prieten ,la fel cum s-a despărţit de noi ca un prieten ,reuşind în cele trei zile să cucerească inimile israelienilor cu sinceritatea şi carisma sa.
Se va vorbi şi scrie mult timp despre această întălnire dintre un preşedinte american cu poporul israelian.Comentatorii ,analiştii politici,reporterii de la posturile de televiziune autohtonă şi străine nu vor înceta încă mult timp de acum înainte să comenteze evenimentul.Deoarece mai toţi concetăţenii mei au urmărit ca şi mine întregul program al vizitei,nu intenţionez să repet ceea ce ştiu şi alţii,ceea ce a urmărit cu emoţie întreaga ţară.Am de adăugat doar impresiile ,părerile şi emoţiile mele personale.
Înainte de orice Barak Obama se impune ca o personalitate deosebită.Mă gândesc în primul rând la condiţiile speciale în care a crescut tineretul american prin anii 60-70 ,sau chiar mai târziu,în vâltoarea unor puternice mişcări pentru eliberarea de persecuţii rasiale,pentru dreptul la şanse egale la educaţie ,trecând peste ,,linia neagră a sărăciei,,şi a discriminărilor de orice natură.În asemenea vremuri s-au evidenţiat în ciuda tuturor greutăţilor tinerii cei mai dotaţi ,reuşind să se ridice prin învăţătură până la cele mai înalte culmi în societate.Desigur de atunci până astăzi multe lucruri s-au schimbat în America în bine.Şi totuşi atunci ,un om tânăr de origine afro-americană şi de condiţie socio-economică sub-mijlocie, care ajunge prin forţe proprii,datorită inteligenţei,puterii de muncă,ca şi a unei personalităţi carismatice de excepţie, să devină senator şi apoi Preşedintele S.U.A, primul preşedinte de culoare într-un stat-continent,unde sistemul capitalist şi rămăşiţele rasismului mai persistă în conştiinţa multor cetăţeni, el merită respectul şi admiraţia lumii. Am spus toate acestea în mod sincer şi cu toată seriozitatea.Cu atât mai mult cu cât în cele trei zile l-am văzut ,,pe viu,,urmărindu-i toate mişcările din curiozitate,dar şi cu simpatie ,din clipa în care a coborât din avion cu un zâmbet larg ,adevărat, până în clipa despărţirii ,când strângerile de mână şi îmbrăţişările au dovedit că nu s-a dezis de bunele intenţii cu care a venit la noi ,ducând cu el impresii şi emoţii speciale.
Ştiu desigur că preşedintele Obama este pregătit să răspundă la orice întrebare,că este un om puternic,îşi calculează fiecare minut din programul zilnic,fiecare cuvânt şi mişcare,se pregăteşte până la orice amânunt atunci când efectuează o vizită, dar mai ales în anii de preşedenţie a învăţat să fie un bun diplomat.Dar toate acestea nu mă împiedică să recunosc ,,omul,, din spatele diplomatului şi a politiceanului.Am cunoscut un om înţelept,cald,emotiv.
Atât în relaţiile cu preşedintele Shimon Peres pe care dl.Obama îl respectă cu adevărat, sau la întălnirile cu acei copii care au cântat pentru el în câteva limbi,când a dat dovadă de gingăşie sufletească cum numai un părinte are faţă de copii fără legătură cu funcţia sa în viaţa publică,dar în mod special am văzut un om sensibil la suferinţele semenilor în timpul vizitei la mormântul lui Iţhak Rabin şi mai ales la vizitarea muzeului Holocaustului.Deşi era la a treia vizită efectuată de-a-lungul anilor în muzeul Yad va Shem,preşedintele Barak a fost la fel de emoţionat văzând din nou urmele barbariilor suferite de poporul evreu în Cel de-al Doilea Război Mondial.S-a văzut cât l-au impresionat amintirile Rabinului Lau din acele timpuri,când el personal ,un copil orfan originar din Ungaria ,şi-a amintit de ultimile zile din lagărul de concentrare,care a fost eliberat de către armata americană.
După scurta vizită petrecută în mijlocul israelienilor,Preşedintele Barak Obama a putut vorbi despre tot ce leagă popoarele noastre,american şi evreu,începând cu trecutul,cu istoria şi greutăţile de a învinge descriminările rasiale,lupta pentru omogenizarea şi consolidarea naţiunii,ca şi aspiraţiile pentru un viitor fericit.
