Hedi S. Simon

Se repetă oare istoria ?

Nici eu nu știu de ce pun asemenea întrebare al cărui răspuns îl cunosc .Desigur că ea se repetă,deoarece istoria este făurită de oameni,iar omul prin natura sa,este o ființă cu o memorie foarte scurtă ,deci uită binele ,dar mai ales uită și răul care i-a pricinuit suferințe atât lui însuși,cât și altora..Astfel,în mod periodic ne întoarcem asupra acelorași fapte și greșeli cu urmări fatale asupra propriilor noastre vieți. În nici un caz nu ajută în astfel de situații niciun avertisment înțelept ; omul rămâne același,cu bine și rău,cu lumini și umbre ,de-alungul întregii sale existențe pe această Planetă.Au știut acest lucru și înțelepții din alte vremuri,îndepărtate. Cât de clarvăzător a fost istoricul de acum două mii de ani,când a scris în prima dintre cele două cărți despre războiul evreilor cu romanii :,,Eu,Iosef,fiul lui Mattias ,preot de gradul întâi în Ierusalim,martor de la început,m-am hotărât să scriu istoria acestui război așa cum a fost el în realitate ,spre amintirea celor de astăzi,spre a v e r t i z a r e a celor ce vor veni,,(citat din ,,Războiul evreilor,,de Lion Feuchtwanger)Am primit ,prin urmare,un avertisment venit din timpuri îndepărtate,din partea lui Iosef ben Mattitiahu,cunoscut ulterior sub numele primit de la romani,Iosefhus Flavius.Acesta,membru al unei familii preoțești a Templului ,rudă cu dinastia Hașmoneilor,cunoscător al Thorei,apropiat al fariseilor din Ierusalim,a fost în același timp și un admirator al culturii grecești și romane,care nu s-a sfiit să vorbească cu respect despre imperiul care i-a nimicit patria.Iosefhus Flavius a fost un om modern,un om al timpului său.El a luptat ca u erou pentru a-și apăra țara,fiind totodată un lucid între fanatici,un om al păcii în vreme de război,chiar dacă tradiția rabinică l-a considerat trădător.În realitate nu era așa,Iosif ben Mattitiahu a condus oastea pentru apărarea Galileeii ,și-a iubit patria,a trăit personal momentele dramatice pe care ulterior le-a descris în cărțile sale.Faptul că romanii din acele vremuri,ca și mai târziu posteritatea,l-a considerat pe Iosefhus Flaviusun un foarte mare istoric,nu îl transformă pe acesta în nici un caz în a fi trădător.Mai degrabă îl putem înțelege ca pe un realist care a înțeles situația creată pe atunci mult mai bine și mai clar decât semenii săi,sau ca pe unul dintre puținii oameni care se nasc prea devreme ,cu mult timp înaintea veacului lor.

Toate aceste gânduri m-au întors la niște timpuri destul de apropiate,fiind vorba de numai 23 de ani ,și despre un erou național al țării mele,un clarvăzător și el,un om al viitorului,un realist care trăia pentru a-și apăra patria fără a renunța de a-i obține liniștea și pacea.Aidoma lui Iosef ben Mattitiahu,Ițhak Rabin era un realist care se zbătea în mijlocul unor nerealiști ,demagogi și pseudopatrioți.Fiecare început de noiembrie,23 la număr care s-au scurs de atunci și până azi,îmi readuce în memorie acea seară dureroasă,a patra din lună,care a început atât de frumos,cu bucuria întălnirii conducătorului și mulțimea întonând cântece închinate păcii.Seară încheiată cu un final atât de tragic,prin asasinarea lui Rabin de către o mână criminală dirijată de către alți criminali cu creiere înfierbântate și lipsite simțul realității și de umanism iudaic.Precum în toate cazurile extreme de acest fel,și de data asta mă rog ca asemenea greșeli îngrozitoare să nu se mai repete. Niciodată !Ca și atunci,în timpul lui Iosif ben Mattitiau,greșelile comise împotriva poporului datorită unor false ideologii duc întotdeauna la suferințe prelungite pentru întreaga colectivitate umană,pentru toată națiunea .Dacă după acele vremuri cumplite toată suflarea evreiască a pornit într-o umilitoare și chinuitoare migrațiune prin țări străine timp de două milenii,astăzi ,moartea lui Rabin ne-a costat deasemenea foarte scump : a lovit în principiile cele mai sfinte ale statului nostru democratic,a întors politica țării în cu totul altă direcție,părăsind drumul păcii la care poporul nostru aspiră de veacuri.Prin moartea lui Rabin societatea israeliană s-a fărămițat ,transformându-se dintr-un tot unit de interese și aspirații comune , în segmente și grupulețe separatiste care trăiesc fiecare pentru sine.Astăzi se pare că nu mai suntem un ,,noi,,unitar,ci ne împărțim în bogați și săraci, în orientali și europeni, în oameni obișnuiți și ,,elita,,dar mai ales în religioși, extrem de religioși(fanatici),tradiționaliști și intelectualitatea aliniată cu lumea modernă.Partea rea este că fiecare dintre aceste categorii de evrei (asta de fapt suntem cu toții )crede și se declară a fi chiar ,,monopol ,,al iudaismului.Toate acestea se vor schimba cândva,după ce populația va reuși să-și impună punctele de vedere readucând democrația adevărată și pluralismul în viața noastră.Mai avem încă destui oameni adevărați pe care țara se poate sprijini,începând cu Președintele Rivlin urmat de mulți alții care îi împărtășesc ideile și credința în posibilitatea de a reveni la acel Israel pe care și-l doreau cu ardoare Ben-Gurion și Ițhak Rabin.