Ne-a mai părăsit un idol
Când am văzut mulţimea fără număr adunată în Piaţa Primăriei din Tel-Aviv în ziua înmormântării lui Arik Einstein,m-a încercat un sentiment ciudat de tristeţe şi nelinişte : tristeţe pentru pierderea unui OM drag inimilor noastre ; nelinişte datorită analogiei cu alt moment grav din viaţa acestui popor.S-au întors nechemate imaginile triste din aceea seară de 4 noiembrie care a început cu bucurie şi cântec ,ca în final să se încheie cu cea mai mare tragedie naţională a acestei ţări, când în mod mişelesc a fost ucis Iţhak Rabin ,iar o dată cu el o parte din sufletul naţiunii.
Şi iată acum ,din nou, zeci de mii de oameni adunaţi să comemoreze ,să plângă,să regrete pierderea unui artist,cântăreţ,compozitor,dar mai ales a unui om inimos ,bun,modest.Au fost acolo alături de familie prietenii apropiaţi ,tovarăşii de drum,deputaţi,miniştri şi şeful Statului,dar mai ales Domnia Sa Publicul,acela care de zeci de ani îl aplauda cu frenezie şi adoraţie pe Arik Einstein,fie că era prezent pe scenă,fie că îşi oferea numai vocea spre ascultare,cu minunatele cântece compuse de el însuşi.Deşi ,din motive numai de el ştiute ,s-a retras mulţi ani în casa sa modestă,într-un bloc vechi cu trei etaje fără lift,fără apariţii pe scenele teatrelor,totuşi el a fost mereu prezent în mijlocul publicului său.Avea prieteni mulţi ,vechi şi apropiaţi,care şi-au arătat durerea sinceră în faţa mulţimilor ,o durere care ne-a afectat pe toţi .Aş putea spune că cei mai îndureraţi ,pe lângă soţia şi copiii defunctului,i-am ,,simţit,,pe Moni Moşonov, Roni Daniel, sau Rabinul Uri Zoar ,prieten din prima tinereţe, partener în munca artistică din anii de demult,şi nu în ultimul rând,rudă-cuscru prin căsătoria a două fiice Einstein cu cei doi fii ai Rabinului.Toate completate de un mare număr de nepoţi şi strănepoţi comuni.
Faptul că mulţimea de oameni ,printre care foarte mulţi tineri, a continuat comemorarea toată noaptea în Piaţa Primăriei, în interiorul cimitirului Trumpeldor din centrul oraşului,sau în faţa casei cântăreţului până şi în ziua următoare ,faptul că se cântau fără întrerupere cântecele lui Arik,se depuneau flori,se aprindeau lumânări,ne arată că publicul israelian îşi exprimă regretul pentru pierderea artiştilor buni pe care timpul nu a reuşit să-i împingă spre uitare.Căci tot ce este autentic şi bun nu are vârstă,nu are moarte.În afară de asta am obţinut şi un indicator al respectului faţă de generaţia anilor 60-70-80,care a lăsat artişti mari,adevăraţi,care nu căutau neapărat celebtritatea,vedetismul,bogăţia.Era generaţia născută din părinţi supravieţuitori ai războiului,oameni care ştiau să aprecieze viaţa,care se mulţumeau cu puţin-dar bun,fapt pentru care îşi educau copiii să ia viaţa în serios,să muncească din greu ,căci mumai prin muncă se obţine succesul ,căci arta adevărată se face cu multă trudă pe lângă talent,şi nu prin goana după bani.Aşa arăta generaţia ,,veche,,-acea care încet-încet ne părăseşte.După cum ne-au părăsit Naomi Şemer,Iehud Manor,Şoşana Damari,Arik Lavy,iar acuma ne-a lăsat şi Arik Einstein,frumosul,talentatul actor şi cântăreţ cu vocea limpede.Însă comoara lor a rămas aici,ne-au lăsat cântecele şi versurile lor ca să ne bucure inimile , să nu-i uităm niciodată , iar tinerii de azi să înveţe de la ei valoarea muncii,a modestiei şi a calităţii.
Hedi S.Simon
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu