Cu două săptămâni în urmă eram încă foarte îngrijorată în ceea ce priveşte situaţia politică din zona noastră : mă întrebam cum se vor desfăşura convorbirile dintre Israel şi palistinieni,care va fi rezultatul acestor contacte,dacă se vor solda cu un rezultat pozitiv sau cu încă o păcăleală venită din ambele părţi ,doar pentru a face ,,plăcere,,prietenilor de peste ocean.Astăzi însă,toate aceste griji au trecut pe plan secundar,fiind înlocuite de o preocupare mult mai importantă ,şi anume aceea legată de Iran.
Nu mă opresc asupra amânuntelor semnării unei înţelegeri provizorii între Iran cu Puterile lumii occidentale.Toţi au auzit,au citit şi au urmărit aceste ştiri la televiziune. Faptul că reprezentanţii ţărilor împlicate într-un conflict se întălnesc este ceva pozitiv ,deoarece indică că atenţia lumii asupra primejdiilor este trează,că Israelul a reuşit să trezească această atenţie,dovedind lumii că Iranul este o primejdie reală pentru toţi şi nu numai pentreu ţara noastră.Pe lângă asta,este clar ca lumina zilei că ,,pacea cea mai şubredă e de mii de ori mai bună decât un război distrugător,chiar dacă se încheie cu o victorie.,,
Prin urmare ,mă întreb de unde vine îngrijorarea mea,din moment ce situaţia creată pare să aducă nişte speranţe şubrede,dar totuşi....speranţe.
Memoria mea însă nu mă înşală, nu am uitat lecţiile de istorie şi încă mai sunt încredinţată de faptul că deseori istoria se repetă.
În anii 30 din secolul trecut părinţii noştri erau şi ei panicaţi de apropierea iminentă a unui război.Chiar dacă încă nu se limpeziseră toate problemele ,nu se ştia încă ,,cine contra cui,, care vor fi părţile beligerante,în schimb evreii se simţeau învăluiţi într-un vânt îngheţat care se răspândea dinspre Germania ,cuprinzând rapid toată Europa.Mulţi erau deja pregătiţi să emigreze în Palestina sau în America,deşi din păcate au reuşit foarte puţini.
Şi deodată ,din senin ,a răsărit ,,soarele,,ceea ce a liniştit aproape pe toţi.Mai puţin pe clarvăzători.Şi anume ,s-a încheiat un pact ,,grandios,,-liniştitor,aducător de nădejdea reântoarcerii la viaţa normală.Rusia a încheiat un pact de neagresiune cu Germania, părţile s-au înţeles asupra unor ,,mici,,modificări geodemografice între ţările europene favorizând ambii parteneri,iar în final toată înţelegerea a primit semnăturile preţioase ale Miniştrilor de Externe, Riebentropp şi Molotov. Toată lumea s-a simţit uşurată de povara unui război,lăzile pregătite pentru plecarea în necunoscut au fost despachetate,iar viaţa şi-a urmat cursul normal... Până pe 21 iunie 1941,când Germania a atacat Uniunea Sovietică pe ,,nepusă masă,,după care s-a declanşat infernul care a costat milioane de vieţi omeneşti,printre care şi 6 milioane de evrei. Războiul a durat 5 ani plus încă 50 de ani de ,,post traume,,pentru supravieţuitorii nefericiţii –fericiţi –că mai trăiesc,dar nu uită.
Iată până unde îţi poate merge gândul când ţi se dezvăluie sensul unui singur cuvânt : acord, înţelegere,pact...şi te întrebi : ce se află dedesubtul şi printre rândurile acordului cu pricina ? Un singur lucru poate să mă liniştească la ora actuală,după ce toate semnăturile au fost deja consemnate în documentele oficiale ( în timp ce conducătorul spiritual al Iranului ,,tuna,,împotriva Americii şi ,,câinilor de sionişti,,).Sunt liniştită că ştiu un fapt sigur :Israelul de azi,spre deosebire de Rusia anului 1941,nu poate fi luată ,,ca pe nepusă masă ,, nici o putere nu va fi în stare să ne ia prin surprindere,deoarece noi suntem avertizaţi,suntem încercaţi şi căliţi ,dar mai ales avem o Armată antrenată din punct de vedere strategic şi cu motivaţie morală ca să apere singura ţară care este căminul naţional al poporului evreu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu